Religiile sunt structuri piramidale, bine definite și organizate, care își cresc influența și averile învrăjbind oamenii unii împotriva celorlalți, generând ură și războaie. Religia nu este sinonimă cu credința, ci doar profită de nevoia oamenilor de a le fi confirmată credința.
Credința, în principiu, înseamnă bine. Fiecare, în sinea sa, are abilitatea de a distinge între bine și rău. Rămâne doar să alegi a face ceea ce simți că este bine, că este corect, inclusiv atunci când nu te avantajează. Empatia este „ultimul nivel” al credinței, pe care-l îl poți dobândi în timp, în special după ce treci prin suferințe (pierderi, probleme de sănătate etc).
Religia, cum am zis, este o instituție care profită, fără să susțină cu adevărat credința. În multe cazuri, este chiar opusul credinței, făcând rău. Religia stă la baza celor mai mari măceluri și genocide din istorie și religia încă încearcă să învrăjbească oamenii pe baza diverselor diferențe dintre ei, de la ce mănâncă, până la cum și cu cine fac sex. Religiile au propriile instituții de educație, unde viitorii funcționari dobândesc suficientă cultură generală și suficiente abilități de psiholog pentru a manipula și domina fără drept de apel oamenii simplii.
Asta am început să înțeleg începând de la șapte ani, când am observat, la prima pierdere fundamentală pe care am trăit-o, cum funcționarul în negru nu avea absolut nimic în comun cu durerea și suferința prin care trecea familia. El era acolo doar să se asigure că sunt urmate întocmai regulile bisericii (savurând autoritatea de care se bucura), reguli și obiceiuri care, alături de birocrație, te împiedică să-ți trăiești tragedia și te obligă să ignori ceea ce simți, exact atunci când este mai important.