Dintre toate gadgeturile aflate pe val acum, de smartwatch (și brățară de fitness) te poți lipsi cel mai ușor.
Nu este un dispozitiv esențial, gen un smartphone sau un laptop. Este o complicație în plus de care trebuie să avem grijă și să o punem la încărcat.
Datele produse de senzorii lor sunt, în cel mai bun caz, orientative. Nu am văzut vreodată două care să arate aceleași cifre pe distanțe identice. Ba chiar același device arată date diferite pe același traseu sau la același exercițiu.
Cu toate astea, au și un însemnat rol benefic – te motivează să te miști.
Dincolo de grija pentru propria sănătate, care lipsește când ești young and dumb, te motivează să vezi că îți închizi cercurile și îți atingi numărul minim de pași.
Și asta mai ales la tineri. De mai multe ori am auzit adolescenți vorbind despre cât mai au de mers – un lucru excelent dacă se transformă într-un obicei pe termen lung.
“Da, îmi termin pașii și vin” – am auzit o puștoaică spunând la telefon.
După generațiile care au trecut prin școală cu scutire la sport, smartwatch-ul poate compensa (măcar parte din) lipsa de educație sportivă de care suferim și care se vede în problemele de sănătate care apar, în timp, din cauza sedentarismului.
Asta ar trebui să fie principala motivație a unui părinte care-i ia un smartwatch odraslei – că o motivează să se miște și să facă sport.
Funcțiile de sănătate, care reprezintă viitorul acestor device-uri, sunt încă departe. Vă mai trece până când vom avea încredere în tensiunea arterială măsurată de un ceas sau de luarea glicemiei fără înțepătură.
Deocamdată, cercurile sunt adevăratele vedete alea smartwatch-urilor.